CROŞETÁ, croşetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croşeta. – Din fr. crocheter.

CROŞÉTĂ, croşete, s.f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la maşinile de tricotat sau pentru croşetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oţel de forma unui cui, cu un cap lăţit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croşet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croşét s.n.] – Din fr. crochet.

CROŞETÁ vb. (Transilv. şi Ban.) a ştricăni. (~ o dantelă.)

CROŞÉTĂ s. 1. igliţă, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.

croşetá vb., ind. prez. 1 sg. croşetéz, 3 sg. şi pl. croşeteáză

croşétă (instrument) s. f., pl. croşéte

CROŞÉT//Ă ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliţă. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet

A CROŞET//Á ~éz tranz. (dantele, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A împleti cu croşeta. /<fr. crocheter

CROŞÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din aţă, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oţel de forma unui cui cu cap lăţit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colţuroasă, dreaptă. [Var. croşet s.n. / < fr. crochet].

CROŞETÁ vb. I. tr. A împleti (dantele) cu croşeta. [< fr. crocheter].