CRÓSĂ², crose, s.f. Smoc de pene întrebuinţat altădată ca ornament la pălăriile femeilor sau la chipiele militarilor. – Et. nec.

CRÓSĂ¹, crose, s.f. Un fel de baston curbat la un capăt, cu care este condus pucul sau mingea la jocul de hochei, polo şi golf. – Din fr. crosse.

crósă (baston, panaş) s. f., g.-d. art. crósei; pl. cróse

cróşă s. f., art. cróşa, g.-d. art. cróşei; pl. cróşe

CRÓS//Ă ~e f. 1) Baston având la un capăt o curbătură cu care se loveşte pucul sau mingea la hochei, polo, golf. 2) Patul puştii sau al pistolului. 3) Cârjă episcopală. [G.-D. crosei] /<fr. crosse

CRÓŞĂ s.f. (Muz.) Notă în valoare de o optime, a cărei coadă este terminată printr-un semn în formă de cârlig. [< fr. croche].

CRÓSĂ s.f. 1. Baston curbat la un capăt, care se foloseşte la jocurile de hochei, polo, golf. ♦ Cârjă episcopală. 2. Patul puştii sau al pistolului. [< fr. crosse].