CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (În antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – După fr. crucifier.

CRUCIFICÁ vb. v. răstigni.

crucificá vb., ind. prez. 1 sg. crucífic, 3 sg. şi pl. crucífică

A CRUCIFICÁ crucífic tranz. 1) înv. (osândiţi) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a răstigni. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a răstigni; a tortura. /<fr. crucifier

CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat, omorându-l prin ţintuire pe cruce; a răstigni. [P.i. crucífic. / cf. fr. crucifier, lat. crucifigere – a ţintui pe cruce].