CÚŢU interj. Strigăt cu care se cheamă câinii (mici). ♦ (Substantivat, m.) Căţel. ♢ Expr. (Fam.) Să-mi zici (mie) cuţu dacă... = să mă tratezi ca pe un câine dacă... – Cf. bg., scr. k u č e, magh. k u s z i.

CÚŢU s. v. căţel.

cúţu s. m. invar.

cúţu/cúţu-cúţu interj.

cúţu/cúţu-cúţu interj.

CÚŢU interj. (se foloseşte, deseori repetat, pentru a chema un câine, un căţel). /cf. bulg., sb. kuţe, ung. kuszi