CÚBIC, -Ă, cubici, -ce, adj. De forma unui cub (1), Privitor la cub. ♢ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici paralelipipede regulate, cu baza pătratică. ♦ Care conţine puterea a treia a unei mărimi. – Din fr. cubique, lat. cubicus.

CÚBIC adj. (prin Olt.) maşinat, (înv.) cubicesc. (Zahăr ~.)

cúbic adj. m., pl. cúbici; f. sg. cúbică, pl. cúbice

CÚBI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care are formă de cub. 2) Care ţine de cub; propriu cubului. /<fr. cubique, lat. cubicus

CÚBIC, -Ă adj. Referitor la cub; ca un cub. ♢ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici prisme regulate. [Cf. fr. cubique].