CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. 2. Fig. A-şi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. Tranz. şi refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. *conquerire(= conquirere).

A cuceri ≠ a elibera

CUCERÍ vb. v. închina, pleca, preda, supune.

CUCERÍ vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stăpâni. (După lupte crâncene au ~ cetatea.) 2. v. subjuga. 3. v. repurta. 4. v. câş-tiga. 5. a câştiga. (A ~ simpatia tuturor.) 6. v. în-cânta.

cucerí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cucerésc, imperf. 3 sg. cucereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cucereáscă

A CUCER//Í ~ésc tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţă armată; a ocupa. 2) A capta prin însuşiri deosebite (pentru a câştiga simpatia, dragostea sau bunăvoinţa). 3) A obţine prin luptă sau prin muncă susţinută. /<lat. conquerire