CÚHNIE, cuhnii, s.f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor şi cea de vară a gospodăriilor ţărăneşti. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s.f.] – Din ucr. kuhnja.

CÚHNIE s. v. bucătărie.

CÚHNIE s. (înv.) cămară. (~ era o trăsură închisă.)

cúhnie s. f. (sil. -ni-e), art. cúhnia (sil. -ni-a), g.-d. art. cúhniei; pl. cúhnii, art. cúhniile (sil. -ni-i-)