CUIRASÁ, cuiraséz, vb. I. Tranz. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. Fig. A întări, a fortifica, a oţeli, a înarma. [Pr.: cu-i-] – Din fr. cuirasser.

CUIRÁSĂ, cuirase, s.f. 1. Armătură formată din plăci de oţel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2. Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul şi spatele războinicilor din antichitate şi din evul mediu şi păstrată până în sec. XIX; platoşă. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurásă s.f.] – Din fr. cuirasse.

CUIRÁSĂ s. v. platoşă.

cuirasá vb. (sil. cu-i-), ind. prez. 1 sg. cuiraséz, 3 sg. şi pl. cuiraseáză

cuirásă s. f. (sil. cu-i-), g.-d. art. cuirásei; pl. cuiráse

CUIRÁS//Ă ~e f. 1) Înveliş de oţel cu care se blindează corpul navelor mari de luptă pentru a rezista proiectilelor. 2) ist. Pieptar din plăci de metal, care se îmbraca pentru a proteja pieptul şi spatele luptătorului; platoşă. 3): ~ toracică aparat în formă de pieptar cu ajutorul căruia se face respiraţia artificială. [Sil. cu-i-] /<fr. cuirasse

CUIRÁSĂ s.f. 1. Armătură din plăci de oţel, cu care se blindează navele de război. 2. Armătură de oţel care protejează pieptul şi spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoşă. [Var. chiurasă s.f. / < fr. cuirasse].

CUIRASÁ vb. I. tr. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. (Fig.) A întări, a fortifica, a oţeli, a înarma. [Pron. cu-i-. / < fr. cuirasser].