CUM adv., conj. A. Adv. I. (Interogativ). 1. În ce mod? Cum ai făcut de ai venit? ♢ Expr. Cum şi în ce chip sau cum şi ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu şti) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, în propoziţii enunţiative) Într-un fel oarecare. ♦ De ce? Cum nu m-ai înştiinţat? ♢ Expr. Cum de... = cum se face că..., cum e posibil ca... (Da) cum (să sau de) nu! = a) desigur! fireşte!; b) (ir.) vorbă să fie! dá de unde! nici gând! Apoi (sau, pop., păi) cum! = desigur! fireşte! se înţelege! 2. (Exprimă părerea de rău, contrarietatea, surpriza, mirarea, indignarea etc.) Se poate? adevărat să fie? 3. Ce? poftim? 4. Cu cât? cu ce preţ? Cum dai merele? II. (Explicativ) Cât de (mare, mult, bine, tare etc.) Cum îţi plac florile! B. Conj. (Stabileşte raporturi de subordonare) 1. (Introduce o completivă directă sau indirectă) Privind în urma lor cum se duceau, rămase gânditor. ♢ Loc. adj. şi adv. Nu ştiu cum = într-un fel oarecare; (în mod) ciudat, bizar. 2. (Introduce o propoziţie modală) M-au văzut cum dormeam. ♦ (Introduce o propoziţie comparativă) Precum. Va râde cum a râs şi altă dată. ♢ Expr. Cum nu este (sau nu se mai află), se spune, despre cineva sau ceva care posedă în cel mai înalt grad anumite calităţi. Cum s-ar zice = adică, va să zică. 3. (Introduce o propoziţie cauzală) Deoarece, întrucât; fiindcă. Băiatul, cum e muncitor, va obţine nota maximă. 4. (Introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi. 5. În aşa fel, încât. Să se facă un palat cum seamăn pe lume să nu aibă. 6. În măsura în care, pe cât. Nu mă vreţi voi, cum înţeleg? 7. Îndată ce. ♦ (Arată că două acţiuni se petrec aproape simultan) Cum vor vedea că vii cu daruri, îndată vor alerga. 8. (Introduce o propoziţie atributivă) În care. Din ceasul cum te-am văzut, te-am recunoscut. 9. (Înv.; introduce o propoziţie finală) Pentru că. Îşi va pune toate puterile cum să-şi sfârşească slujba. 10. (Introduce o propoziţie subiectivă) Cum te porţi nu e bine. – Lat. quomo[do].

CUM conj. v. când.

CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cât. (~ aş mai râde!) 2. conj. (temporal) când. (Frunza-n codru ~ învie.) 3. conj. (cauzal) când, deoarece, fiindcă, întrucât. (~ ştim că vine, sânt emoţionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se înalţă un palat ~ nu mai există.) 5. conj. (comparativ) ca, cât, precum. (Noi ~ şi ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. şi pop.) ha? (~? N-am auzit.)

cum adv., conjcţ.

CUM² conj. (introduce propoziţii subordonate) Am procedat cum ai zis. /<lat. quomo (do)

CUM¹ adv. (cu sens interogativ) 1) În ce mod? în ce fel? în ce chip? ~ ai venit? ♢ ~ şi în ce fel (~ şi în ce chip?) se spune când cineva reuşeşte să facă ceva greu de realizat. (Da) ~ să (sau de) nu! se spune atunci când interlocutorul nu este de acord cu ceea ce spune cel care vorbeşte. Apoi (păi) ~ se spune atunci când totul este foarte clar; desigur; se înţelege! 2) Este adevărat? ~, nu v-aţi întâlnit? 3) Ce? Poftim? Ce ai spus? 4) Cu ce preţ? ~ dai marfa? /<lat. quomo (do)

cum se scrie cuvantu spunei

Cum este corect:la dimineaţă sau dimineaţă

cum se numeste ce inseamna acest cuvant

cum se scrie cuvantul aseaza sau asaza

cum se scrie corect pls

cum se scrie corect? m-a sunat ma sunat

Cum pot afla ce inseamna acest cuvant? Nu am reusit sa-l gasesc in dictionar, stiu doar ca e un termen folosit in transporturile maritime.

cum se scie corect diseara saiu deseara