CUMETRÍE, cumetrii, s.f. (Pop.) 1. Relaţie de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospăţul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s.f.] – Cumătru + suf. -ie.

cumetríe s. f. (sil. -tri-), art. cumetría, g.-d. art. cumetríei; pl. cumetríi, art. cumetríile

CUMETRÍ//E ~i f. 1) Petrecere, ospăţ care se organizează după botez. 2) Relaţii de rudenie între cumetri. ♢ A strica ~a cu cineva a se supăra cu cineva. [Art. cumetria; G.-D. cumetriei; Sil. -tri-e] /cumătru + suf. ~ie