CUMPĂRÁ, cúmpăr, vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ♢ Expr. Cum am cumpărat-o, aşa o vând = cum mi s-a povestit mie, aşa povestesc şi eu altora. 2. Fig. A câştiga de partea sa pe cineva, plătindu-l; a mitui. – Lat. comparare.

A cumpăra ≠ a vinde

CUMPĂRÁ vb. a achiziţiona, a lua, a procura, a târgui, (înv. şi pop.) a neguţa, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (~ cele necesare.)

cumpărá vb., ind. prez. 1 sg. cúmpăr, 3 sg. şi pl. cúmpără

A CUMPĂRÁ cúmpăr tranz. 1) (obiecte, lucruri) A obţine contra plată. 2) (persoane) A câştiga de partea sa, dând mită; a mitui. /<lat. comparare