CUMPĂRÁRE s.f. Acţiunea de a cumpăra şi rezultatul ei. ♢ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitate de plată a unităţii băneşti sau a populaţiei; cantitate de mărfuri şi de servicii care poate fi obţinută în schimbul unei unităţi băneşti (putere de cumpărare a banilor) sau care poate fi plătită de populaţie (putere de cumpărare a populaţiei). Vânzare-cumpărare = strămutarea proprietăţii unui lucru de la vânzător la cumpărător, în schimbul unui preţ. – V. cumpăra.

Cumpărare ≠ vânzare

CUMPĂRÁRE s. achiziţionare, cumpărat, luare, procurare, târguire, (înv.) scumpărătoare. (~ celor necesare.)

cumpăráre s. f., g.-d. art. cumpărării