CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deţine în acelaşi timp mai multe funcţii sau atribuţii (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situaţii, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.

CUMULÁ vb. v. însuma.

cumulá vb., ind. prez. 1 sg. cumuléz, 3 sg. şi pl. cumuleáză

A CUMUL//Á ~éz tranz. 1) (posturi, funcţii remunerate) A deţine prin cumul; a avea în stăpânire în acelaşi timp. 2) (acţiuni, situaţii, sume de bani etc.) A uni formând o totalitate; a aduna la un loc pentru a face un tot. /<fr. cumuler

CUMULÁ vb. I. tr. 1. A deţine simultan două sau mai multe funcţii, atribuţii, calităţi etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situaţii etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare].