CUPÓLĂ, cupole, s.f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuieşte acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.

CUPÓLĂ s. boltă, (înv.) colă, sclip, (turcism înv.) cubea. (~ la o turlă.)

cupólă s. f., g.-d. art. cupólei; pl. cupóle

CUPÓL//Ă ~e f. 1) Partea interioară, boltită, cu baza circulară a acoperişului unui edificiu; boltă. 2) Structură anatomică în formă de boltă. /<fr. coupole

CUPÓLĂ s.f. 1. Construcţie executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolţii; boltă. 2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it. cupola, fr. coupole].