CÚPRU s.n. Element chimic, metal de culoare roşiatică, foarte maleabil, ductil şi bun conducător de căldură şi de electricitate, cu numeroase întrebuinţări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obţinerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum.

CÚPRU s. (CHIM.) aramă. (Obiecte din ~.)

cúpru s. n. (sil. -pru), art. cúprul; simb. Cu

CÚPRU n. Metal roşiatic, maleabil şi ductil, bun conducător de căldură şi de electricitate, cu numeroase întrebuinţări în industria electrotehnică şi în alte domenii; aramă. /<lat. cuprum

CÚPRU s.n. Metal de culoare roşiatică, foarte maleabil, ductil şi bun conducător de electricitate; aramă. [< lat. cuprum].