CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s.f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S.f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relaţie între două mărimi variabile, trecute una în abscise şi cealaltă în ordonate. 3. Porţiune din traseul unei căi de comunicaţie terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ♢ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variaţiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care uneşte punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referinţă (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care uneşte punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 – 1933, în România, reducerii salariilor şi pensiilor muncitorilor şi funcţionarilor publici. – Din fr. courbe.

CURB adj. v. încovoiat.

curb adj. m., pl. curbi; f. sg. cúrbă, pl. cúrbe

CURB ~ă (~i,~e) (despre linii) Care are formă de arc; încovoiat. /<fr. courbe, lat. curbus

CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus].