CUREÁ, curele, s.f. 1. Fâşie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; spec. o astfel de fâşie folosită ca cingătoare. ♢ Expr. A-l ţine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă şi rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mişcarea de rotaţie şi puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de maşină la altul; b) fig. ceea ce serveşte ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. şi pop.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; p. ext. fâşie lungă şi îngustă de pământ. – Lat. corrigia.

CUREÁ s. v. centură.

CUREÁ s. v. nojiţă.

cureá s. f., art. cureáua, g.-d. art. curélei; pl. curéle

CUR//EÁ ~éle f. 1) Fâşie lungă de piele sau din alte materiale având diferite întrebuinţări. 2) Fâşie din piele sau din alt material, care serveşte la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; brâu; cordon; centură. ♢ A (nu)-l ţine ~eaua a (nu) se simţi în stare să... 3): ~ de transmisie bandă continuă de piele sau de pânză rezistentă, care serveşte pentru transmiterea mişcării de rotaţie de la un ax la altul. [Art. cureaua; G.-D. curelei; Sil. cu-rea] /<lat. corrigia