CÚRPEN, curpeni, s.m. 1. Mlădiţă lungă şi subţire a viţei de vie sau a altei plante agăţătoare, care se încolăceşte sau se agaţă de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul, pepenele etc.; p. ext. ramură tânără şi flexibilă. 2. Arbust cu tulpina subţire, agăţătoare şi ramificată, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, în panicule (Clematis vitalba). – Cf. alb. k u r p e n.

CÚRPEN s. 1. v. vrej. 2. (Clematis vitalba) (reg.) luminoasă, viţă-albă. 3. curpen de munte (Glematis alpina) = (reg.) curpeniţă.

cúrpen s. m., pl. cúrpeni

CÚRPEN ~i m. Tulpina unor plante târâtoare. ~ de bostan. ♢ ~ de cartofi tulpina aeriană a cartofului. /Cuv. autoht.