CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câştigi favoarea, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

CURTÁ vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)

curtá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. curteáză

A CURT//Á ~éz tranz. (femei) A trata cu atenţie deosebită pentru a câştiga favoarea, simpatia sau dragostea. /Din curte

CURTÁ vb. I. tr. A face curte unei femei, a căuta să-i câştigi favoarea, simpatia, dragostea. [După fr. courtiser].