CUTREMURÁ, cutrémur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. şi tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. şi tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Din lat. *contremulare.

CUTREMURÁ vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlţâi, a (se) zgudui, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dârdâi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. şi Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereţii când trec maşinile.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 4. v. îngrozi.

cutremurá vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cutrémur, 3 sg. şi pl. cutrémură

A CUTREMURÁ cutrémur tranz. A face să se cutremure. /<lat. contremulare

A SE CUTREMURÁ mă cutrémur intranz. 1) A se zgudui sub acţiunea unui cutremur. 2) A se mişca uşor dintr-o parte în alta; a se clătina; a se legăna. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se înfiora; a se înspăimânta. /<lat. contre-mulare