|
|
cuvântător. 6 rezultate gasite
CUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, cuvântători, -oare, adj., s.m. si f. 1. Adj. Care cuvântă (1), cuvântăreţ; care are însuşirea de a vorbi. 2. (Rar) S.m. si f. Orator, vorbitor. – Cuvânta + suf. -ător.
CUVÂNTĂTÓR adj., s. v. vorbitor.
CUVÂNTĂTÓR s. v. conferenţiar, orator.
cuvântătór adj. m., s. m., pl. cuvântătóri; f. sg. şi pl. cuvântătoáre
CUVÂNTĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care are darul vorbirii; vorbitor. Fiinţă ~oare. /a cuvânta + suf. ~tor
CUVÂNTĂTÓR1 ~i m. rar Persoană care vorbeşte frumos şi liber în faţa unui public; orator; vorbitor. /a cuvânta + suf. ~tor
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
