CUVERTÚRĂ, cuverturi, s.f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se înveleşte cineva (când doarme). – Din fr. couverture.

CUVERTÚRĂ s. 1. v. pătură. 2. v. glazură.

cuvertúră s. f., g.-d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri

CUVERTÚR//Ă ~i f. Învelitoare pentru pat, masă sau cu care se înveleşte cineva când doarme. /<fr. couverture

CUVERTÚRĂ s.f. 1. Învelitoare pentru masă, pentru pat etc. 2. (Geol.) Ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. [< fr. couverture].