DĂDÁCĂ, dădace, s.f. Femeie angajată pentru creşterea şi îngrijirea copiilor mici. ♢ Expr. A face pe dădaca = a-şi asuma rolul de a asista, de a îndruma şi de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. – Din ngr. dadá, tc. dad (influenţat de neneacă, babacă, duducă etc.).

DĂDÁCĂ s. v. doică.

dădácă s. f., g.-d. art. dădácei; pl. dădáce

DĂDÁ//CĂ ~ce f. Femeie angajată într-o casă sau într-o instituţie preşcolară pentru a îngriji copiii mici. ♢ A face pe ~ca a manifesta o grijă exagerată faţă de cineva. A-i sta cuiva ~ pe cap a copleşi pe cineva cu poveţe. /<ngr. dada, turc. dadi