DAT¹, daturi, s.n. I. Faptul de a da²; (urmat de determinări introduse prin prep. „la“) efectuare a anumitor operaţii de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Realitate ca punct de la care se pleacă într-un raţionament, într-o discuţie; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noţiune fundamentală. 2. (În superstiţii) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. 3. (În expr.) Aşa e datul (cuiva) = aşa e soarta (cuiva). – V. da².

DAT², -Ă, daţi, -te, adj., s.f. I. Adj. Pus la dispoziţie, oferit; înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ♢ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de faţă. Dat fiind (că...) = ţinând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deştept, isteţ; şmecher, şiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S.f. 1. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ♢ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz. Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de ştiinţă), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. III. S.f. (Reg.) Soartă, destin. ♢ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da².

dat (faptul de a da, punctul de plecare al unui raţionament, soartă) s. n.

dat (boală atribuită vrăjilor) s. n., pl. dáturi

dat adj. m., pl. daţi; f. sg. dátă, pl. dáte

DAT² ~uri n. 1) Fapt real servind ca punct de plecare în procesul de cunoaştere. 2) reg. Forţă supranaturală despre care se crede că determină desfăşurarea evenimentelor; soartă; ursită; fatalitate; destin. / v. a da

DAT¹ dátă (dăţi, dáte) v. A DA. ♢ ~ dracului a) foarte isteţ; ager; b) şmecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o dată. În cazul ~ în cazul de faţă. ~ fiind (că...) având în vedere; deoarece; întrucât. ~ uitării părăsit; uitat. / v. a da

dat afara din patrie