DEŞERTÁ, deşért, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conţinut dintr-un recipient. ♢ Expr. A deşerta sacul (până la fund) = a spune tot ce ştii (noutăţi, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deşert.

A deşerta ≠ a umple

DEŞERTÁ vb. v. descărca.

deşertá vb., ind. prez. 1 sg. deşért, 3 sg. şi pl. deşártă; conj. prez. 3 sg. şi pl. deşárte; ger. deşertând

A SE DEŞERTÁ mă deşért intranz. pop. 1) A deveni deşert; a se goli. 2) (despre fiinţe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se goli. /Din deşert

A DEŞERTA deşért tranz. pop. (recipiente, spaţii etc.) A lipsi de conţinut prin consumare sau scoatere; a goli. ♢ ~ paharul a bea paharul până la fund. ~ sacul a spune tot. /Din deşert