DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♢ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.

DECAPITÁ vb. (înv.) a descăpăţâna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)

decapitá vb., ind. prez. 1 sg. decapitéz, 3 sg. şi pl. decapiteáză

A DECAPIT//Á ~éz tranz. 1) (condam-naţi) A executa prin tăierea capului. 2) (bovine) A tăia, înlăturând capul. /<fr. décapiter, lat. decapitare

DECAPITÁ vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare].