DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăşte, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.

Decisiv ≠ nedecisiv, nedeterminant, nehotărâtor

DECISÍV adj. 1. v. hotărâtor. 2. v. convingător. 3. v. esenţial.

decisív adj. m., pl. decisívi; f. sg. decisívă, pl. decisíve

DECISÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care decide; în măsură să decidă ceva; determinant; hotărâtor. 2) Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitate de revenire; definitiv; hotărât; irevocabil. /<fr. décisif, lat. decisivus

DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus].