DECLANŞATÓR, declanşatoare, s.n. Dispozitiv, acţionat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici şi declanşarea mecanismelor; declanşor. – Declanşa + suf. -tor.

DECLANŞATÓR s. (TEHN.) declanşor.

declanşatór s. n. (sil. -clan-), pl. declanşatoáre

declanşatór adj. m., pl. declanşatóri; f. sg. şi pl. declanşatoáre

DECLANŞAT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru declanşarea unui mecanism; declic. /a declanşa + suf. ~tor

DECLANŞATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanşor. [< declanşa + -tor].