DEDICÁ, dedíc, vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecţiune; a hărăzi. 2. Tranz. şi refl. A (se) consacra unei idei, unei activităţi sau unei îndeletniciri. – Din lat. dedicare, fr. dédier.

DEDICÁ vb. 1. a (se) consacra, a (se) închina. (A ~ cuiva o carte.) 2. v. consacra.

dedicá vb., ind. prez. 1 sg. dedíc, 3 sg. şi pl. dedícă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dedíce

A SE DEDICÁ mă dedíc intranz. A se pune la dispoziţie în întregime; a se devota; a se consacra. /<lat. dedicare

A DEDICÁ dedíc tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicaţie; a închina; a consacra. 2) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi în întregime; a destina; a consacra. /<lat. dedicare

DEDICÁ vb. I. 1. tr. A închina cuiva (o carte, o operă artistică sau ştiinţifică proprie) ca omagiu. ♦ A consacra, a pune toate puterile în slujba unei idei, unei acţiuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedíc. / < lat., it. dédicare, cf. fr. dédier].