DEFOLIÁ, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea şi căderea frunzelor cu ajutorul substanţelor chimice în vederea grăbirii coacerii şi mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.

DEFOLÍA vb. v. desfrunzi.

defoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. defoliéz, 3 sg. şi pl. defoliáză, 1 pl. defoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. defoliéze; ger. defoliínd (sil. -li-ind)

A DEFOLI//Á ~éz tranz. (plante) A lipsi de frunze (înainte de vreme) cu ajutorul unor substanţe chimice, în scopul de a urgenta coacerea sau de a mecaniza recoltarea. [Sil. -li-a] /<lat. defoliare

DEFOLIÁ vb. I. tr., refl. A face să cadă frunzele (înainte de vreme). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. defoliare].