DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) modifica, a(-şi) strica forma; a (se) sluţi, a (se) urâţi, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influenţa unor mişcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DEFORMÁ vb. 1. a (se) strâmba, (pop. şi fam.) a (se) scofâlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. scâlcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ uşor.) 5. v. scâlcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influenţa ...) 7. v. de-natura.

deformá vb., ind. prez. 1 sg. deforméz, 3 sg. şi pl. deformeáză

A SE DEFORM//Á mă ~éz intranz. A-şi modifica forma primară; a-şi pierde forma iniţială. /<fr. déformer, lat. deformare

A DEFORM//Á ~éz tranz. 1) A face să se deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta în mod inexact. /<fr. déformer, lat. deformare

DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluţi. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-şi pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].