DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-şi însuşi prin fraudă banii unei instituţii publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. d e f r a u d a r e.

DEFRAUDÁ vb. v. delapida.

defraudá vb. (sil. -fra-u-), ind. prez. 1 sg. defraudéz, 3 sg. şi pl. defraudeáză

A DEFRAUD//Á ~éz tranz. (bani publici) A sustrage prin fraudă; a delapida. [Sil. -fra-u-] /<lat. defraudare

DEFRAUDÁ vb. I. tr. A delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituţie etc.); a frauda. [Pron. -fra-u-. / < lat. defraudare, cf. it. defraudare].