DEPĂRTÁRE, depărtări, s.f. 1. Faptul de a (se) depărta. ♦ (Concr.) Loc situat la mare distanţă de vorbitor. 2. Distanţă. ♢ Loc. adj. şi adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanţă. – V. depărta.

Depărtare ≠ apropiere

DEPĂRTÁRE s. 1. v. îndepărtare. 2. dezlipire, îndepărtare. (~ lui de casă.) 3. distanţare, îndepărtare, rărire, spaţiere. (~ literelor unui cuvânt.) 4. v. distanţă. 5. distanţă, interval, spaţiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între cei doi stâlpi?)

depărtáre s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtări

DEPĂRT//ÁRE ~ări f. 1) v. A DEPĂRTA. 2) Interval dintre două puncte în spaţiu; distanţă. ♢ Din ~ de departe; dintr-un loc îndepărtat. 3) Loc situat departe de vorbitor. /v. a depărta