DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

DEPRAVÁ vb. v. corupe.

depravá vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravéz, 3 sg. şi pl. depraveáză

A SE DEPRAV//Á mă ~éz intranz. A duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare

DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].