|
|
dereglare. 5 rezultate gasite
DEREGLÁRE, dereglări, s.f. Acţiunea de a (se) deregla şi rezultatul ei; stricare, deranjare. – V. deregla.
Dereglare ≠ reglare
DEREGLÁRE s. 1. v. defectare. 2. defect, defectare, defecţiune, deranjament. (~ în funcţionarea unui aparat.) 3. (MED.) deranjament, tulburare. (~ organică, funcţională.)
deregláre s. f. → reglare
DEREGLÁRE s.f. Acţiunea de a (se) deregla şi rezultatul ei; stricare, deranjare. [< deregla].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
