DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine şi curăţenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.

DERETICÁ vb. a curăţa, a scutura, a strânge, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câştiga, (Ban. şi Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăşi, (Transilv. şi Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)

dereticá vb., ind. prez. 1 sg. derétic, 3 sg. şi pl. derétică

A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine şi curăţenie în casă. /<lat. deradicare