DESĂRCINÁ, desărcinéz, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcţie. – Des¹- + [în]sărcina (după fr. décharger).

DESĂRCINÁ vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcţie.)

desărciná vb., ind. prez. 1 sg. desărcinéz, 3 sg. şi pl. desărcineáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. desărcinéze

A DESĂRCIN//Á ~éz tranz. (persoane) A elibera de o sarcină sau dintr-o funcţie. /des- + [în]sărcina

DESĂRCINÁ vb. I. tr. A lua cuiva o sarcină, o funcţie, a elibera (pe cineva) de o însărcinare etc. [< însărcina, după fr. décharger].