DESCĂLECÁ, descálec, vb. I. Intranz. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea ţărilor româneşti) A se aşeza într-un loc, întemeind o ţară. [Var.: descălicá vb. I] – Lat. 'discaballicare.

A descăleca ≠ a încăleca

DESCĂLECÁ vb. (înv.) a pedestri. (A ~ de pe cal.)

descălecá vb., ind. prez. 1 sg. descálec, 3 sg. şi pl. descálecă; ger. descălecând

A DESCĂLECÁ descálec intranz. 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv într-un loc, punând începuturile unei ţări. 3) înv. A se opri pentru odihnă în cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare