DESCUAMÁ, pers. 3 descuamează, vb. I. Refl. (Despre epidermă) A se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare.

DESCUAMÁ vb. a se coji, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea s-a ~.)

descuamá vb. (sil. mf. -scua-), ind. prez. 3 sg. şi pl. descuameáză

A SE DESCUAM//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre epidermă) A pierde coaja (din cauza unei boli contagioase sau de piele); a se coji. [Sil. -cu-a-] /<fr. desquamer, lat. desquamare

DESCUAMÁ vb. I. refl. (Despre piele) A se coji (ca urmare a unei boli). [Pron. -cua-. / cf. fr. desquamer, lat. desquamare].