DESFÁCERE, desfaceri, s.f. Acţiunea de a (se) desface şi rezultatul ei; desfăcut¹, descompunere, despărţire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – V. desface.

Desfacere ≠ facere

DESFÁCERE s. 1. despăturire, dezdoire. (~ unei coli de hârtie.) 2. v. desfăşurare. 3. v. deschidere. 4. v. dezlegare. 5. desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. şi pop.) slobozire. (~ din strânsoare.) 6. v. dezlipire. 7. v. scoatere. 8. v. descompunere. 9. v. deschidere. 10. v. vânzare. 11. v. rupere. 12. v. re-ziliere.

desfácere s. f., g.-d. art. desfácerii; pl. desfáceri