DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face să-şi piardă echilibrul. ♦ Fig. A-şi pierde sau a face să-şi piardă judecata clară. 2. Tranz. şi refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibre (între cheltuieli şi venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.

A (se) dezechilibra ≠ a (se) echilibra

DEZECHILIBRÁ vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

dezechilibrá vb. (sil. -bra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechilibréz, 3 sg. şi pl. dezechilibreáză

A DEZECHILIBR//Á ~éz tranz. A face să se dezechilibreze. /<fr. déséquilibrer

A SE DEZECHILIBR//Á mă ~éz intranz. 1) (despre obiecte) A pierde echilibrul; a ieşi din echilibru. 2) fig. A-şi pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezaxa. 3) (despre buget) A ajunge la dezechilibru între venituri şi cheltuieli. /<fr. déséquilibrer

DEZECHILIBRÁ vb. I. 1. refl. A-şi pierde echilibrul. 2. refl. (Fig.) A-şi pierde raţiunea, judecata. 3. tr. A face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile, a face un buget deficitar. [Cf. fr. déséquilibrer].