DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + suf. -ător.

DEZMIERDĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. afectuos. 3. v. hipocoristic.

dezmierdătór adj. m. (sil. -mier-), pl. dezmierdătóri; f. sg. şi pl. dezmierdătoáre

DEZMIERDĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care dezmiardă; alintător; mângâietor. Mamă ~oare. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte dragoste şi căldură sufletească; mângâietor; alintător. /a dezmierda + suf. ~ător