DIATÉZĂ¹, diateze, s.f. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect şi acţiunea verbului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse.

DIATÉZĂ², diateze, s.f. Predispoziţia unei persoane de a contracta anumite boli. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse.

diatéză (categorie gramaticală, predispoziţie pentru anumite boli) s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diatézei; pl. diatéze

DIATÉZ//Ă² ~e f. med. Predispoziţie a organismului pentru anumite boli. [Sil. di-a-] /<fr. diathese

DIATÉZ//Ă¹ ~e f. lingv. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect şi acţiune. [Sil. di-a-] /<fr. diathese

DIATÉZĂ¹ s.f. Categorie gramaticală verbală care arată raportul dintre acţiune şi cel care o săvârşeşte. [Cf. lat., gr. diathesis].

DIATÉZĂ² s.f. Predispoziţie a organismului la anumite boli. [< fr. diathèse, cf. gr. diathesis – dispoziţie].