DINASTÍE, dinastii, s.f. Familie ai cărei membri se succedă la cârma unui stat (ca principi, regi sau împăraţi); şir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.

DINASTÍE s. (IST.) casă, familie. (Regi din ~ capeţiană.)

dinastíe s. f., art. dinastía, g.-d. art. dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíile

DINASTÍ//E ~i f. 1) Familie de suverani (regi, împăraţi), ai cărei reprezentanţi se succed consecutiv la cârma ţării. 2) Serie de suverani dintr-o astfel de famifie; neam domnesc. ~a Muşatinilor. [Art. dinastia; G.-D. dinastiei; Sil. -ti-e] /<fr. dinastie

DINASTÍE s.f. Succesiune de suverani care aparţin aceleiaşi familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominaţie].