DIRIJÁ, dirijéz, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituţie, o organizaţie, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.

DIRIJÁ vb. 1. v. îndruma. 2. a îndruma, a regla. (~ circulaţia.) 3. v. conduce. 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o instituţie.) 5. v. călăuzi. 6. a îndrepta, a orienta, (livr.) a direcţiona, (fig.) a canaliza. (A ~ discuţia în sensul dorit.)

dirijá vb., ind. prez. 1 sg. dirijéz, 3 sg. şi pl. dirijeáză, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. dirijéze; ger. dirijând

A DIRIJ//Á ~éz 1. tranz. 1) (instituţii, organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre, coruri etc.) A conduce în calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupaţia de dirijor. /<fr. diriger

DIRIJÁ vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. diriger].