DISCREDITÁ, discreditez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde creditul, consideraţia, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.

DISCREDITÁ vb. 1. v. calomnia. 2. v. compromite.

discreditá vb., ind. prez. 1 sg. discreditéz, 3 sg. şi pl. discrediteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. discreditéze

A SE DISCREDIT//Á mă ~éz intranz. A-şi pierde creditul, reputaţia; a se compromite. /<fr. discréditer

A DISCREDIT//Á ~éz tranz. (persoane, teorii, organizaţii etc.) A face să se discrediteze; a compromite. /<fr. discréditer

DISCREDITÁ vb. I. tr., refl. A face ca cineva să-şi piardă sau a-şi pierde încrederea, creditul altora, a(-şi) strica reputaţia. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare].