DISCÚŢIE, discuţii, s.f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversaţie. ♦ Conversaţie animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ♢ Loc. adv. Fără discuţie = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ♢ Expr. Nu (mai) încape discuţie = desigur. 2. Cercetare, analiză, examinare, dezbatere minuţioasă a. unei probleme, făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat. [Var.: discuţiúne s.f.] – Din fr. discussion.

DISCÚŢIE s. 1. conversaţie, convorbire, dialog, (livr.) colocviu, (pop. şi fam.) sfat, vorbă, (Ban.) turvin, (înv.) voroavă, (înv., în Transilv.) beseadă, (turcism înv.) musaferea, (fam.) parolă, şuetă. (O ~ agreabilă cu ...) 2. v. dezbatere. 3. v. controversă. 4. v. ceartă. 5. v. neînţelegere.

discúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. discúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. discúţiei; pl. discúţii, art. discúţiile (sil. -ţi-i-)

DISCÚŢI//E ~i f. 1) Schimb de păreri referitor la o chestiune în vederea unei hotărâri; dezbatere. ♢ Fără ~ fară a se pune la îndoială; în mod obligatoriu. 2) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; dialog; convorbire. 3) Schimb de păreri contradictorii. [Art. discuţia; G.-D. discuţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. discussion

DISCÚŢIE s.f. 1. Convorbire, conversaţie, schimb de păreri. ♦ Contrazicere; dispută. 2. (La pl.) Schimb de păreri, discutare a unei anumite chestiuni; dezbateri. [Gen. -iei, var. discuţiune s.f. / cf. fr. discussion, lat. discussio].

discutie ce este suprasolicitata sau exagerata la un anumit punct de vedere