DISPERSÁ, disperséz, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) risipi în toate părţile. ♦ (Chim.) A realiza o dispersie sau a fi în stare de dispersie. ♦ Refl. (Fiz.; despre unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvenţe diferite. ♦ Tranz. şi refl. (În timp de război) A (se) deplasa în chip organizat (populaţia, instituţiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite. – Din fr. disperser.

A (se) dispersa ≠ a (se) concentra

DISPERSÁ vb. v. împrăştia.

dispersá vb., ind. prez. 1 sg. disperséz, 3 sg. şi pl. disperseáză

A SE DISPERS//Á mă ~éz intranz. 1) A se răspândi în diferite direcţii sau pe un spaţiu mai mare; a se împrăştia; a se risipi. 2) chim. (despre particule de substanţe) A produce o dispersie. 3) chim. (despre substanţe) A fi în dispersie. 4) fiz. (despre unde, radiaţii) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvenţă diferită sau de radiaţii monocromatice. 5) (populaţia sau instituţiile dintr-o localitate mare) A se evacua din centrele aglomerate, care pot fi atacate de inamic, în regiuni mai îndepărtate. 6) (despre persoane) A se ocupa de activităţi foarte variate. /<fr. disperser

A DISPERS//Á ~éz tranz. A face să se disperseze. /<fr. disperser

DISPERSÁ vb. I. tr., refl. A (se) împrăştia, a (se) răspândi (în toate părţile). ♦ tr. A împrăştia organizat populaţia, instituţiile etc. în timp de război pentru a nu constitui obiective vizibile. [< fr. disperser].