DISPNÉE s.f. Greutate în respiraţie datorită mai ales unor boli cardiace sau respiratorii; năduf. – Din fr. dyspnée, lat. dyspnoea.

DISPNÉE s. v. înecăciune.

dispnée s. f., art. dispnéea, g.-d. dispnée, art. dispnéei

DISPNÉE f. med. Stare patologică constând în tulburări respiratorii cauzate de insuficienţe cardiace sau de stări nervoase. [Art. dispneea; G.-D. dispneii; Sil. -ne-e] /<fr. dispnée, lat. dyspnoea

DISPNÉE s.f. (Med.) Respiraţie grea cauzată de unele boli ale inimii sau ale sistemului nervos. [Pron. -ne-e, pl. invar., gen. -eei. / < fr. dyspnée, cf. gr. dys – rău, pnein – a respira].