DISPÚS, -Ă, dispuşi, -se, adj. Aflat într-o situaţie sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să... gata să... Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziţie, a fi vesel, mulţumit; b) a fi uşor ameţit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. – V. dispune.

DISPÚ//S ~să (~şi, ~se) Care este gata să facă ceva. ♢ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea bună (sau rea) dispoziţie; b) a fi vesel, mulţumit (sau nemulţumit). /v. a dispune

DISPÚS, -Ă adj. Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; gata să... ♢ A fi bine dispus = a avea bună dispoziţie, a fi vesel; (fig.) a fi uşor ameţit de băutură; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune].